Cineva care nu este implicat în producția muzicală poate să nu știe că există diferite tipuri de formate audio, fiecare cu caracteristici specifice care îl fac alegerea ideală pentru o anumită utilizare. Poate că nu se întreabă care este cel mai bun format de fișier audio popular, de exemplu WAV vs. MP3.

Dacă erați adolescent la mijlocul anilor 2000, probabil că ați avut un MP3 player înainte de a trece la mult mai sofisticatul iPod. MP3 playerele erau revoluționare și puteau conține mii de melodii, ceva nemaivăzut până atunci pe piața muzicală.

Dar cum am reușit să încărcăm atât de multă muzică pe un dispozitiv cu un spațiu pe disc atât de mic? Pentru că MP3-urile, în comparație cu fișierele WAV, sunt comprimate pentru a ocupa mai puțin spațiu pe disc. Totuși, acest lucru sacrifică calitatea audio.

În zilele noastre, este posibil să întâlniți o jumătate de duzină de formate diferite de fișiere audio fără să vă dați seama. Pe de altă parte, cunoașterea particularităților fiecărui format de fișier audio vă va ajuta să îl alegeți pe cel mai bun pentru orice proiect la care lucrați.

În acest articol vom analiza cele mai comune formate de fișiere audio. Dacă sunteți producător muzical sau doriți să deveniți inginer audio, aceste cunoștințe sunt esențiale. Vă vor fi de ajutor pentru moment. De asemenea, dacă doriți să ajungeți la o experiență sonoră optimă atunci când ascultați muzică, atunci trebuie să știți ce format preferat asigură cea mai bună experiență audio. Să ne aruncăm în subiect.

Formatele de fișiere explicate

Principala diferență între tipurile de fișiere audio digitale constă în faptul că fișierul este comprimat sau nu. Fișierele comprimate stochează mai puține date, dar ocupă și mai puțin spațiu pe disc. Cu toate acestea, fișierele comprimate au o calitate audio inferioară și pot prezenta artefacte de compresie.

Formatele de fișiere sunt împărțite în trei categorii: necomprimate, fără pierderi și cu pierderi.

• Format necomprimat

  Fișierele audio necomprimate conțin toate informațiile și sunetele înregistrărilor audio originale; pentru a obține un sunet de calitate CD, ar trebui să utilizați fișiere necomprimate la 44,1 kHz (rata de eșantionare) și o adâncime de 16 biți.

• Format fără pierderi

  Formatele fără pierderi reduc dimensiunea fișierului la jumătate, fără a afecta calitatea audio, datorită unui mod mai eficient de stocare a datelor redundante în fișier. În cele din urmă, compresia cu pierderi funcționează prin eliminarea datelor sonore pentru a face fișierul mai mic și mai ușor de partajat.

• Format comprimat

  Formatele comprimate, cum ar fi MP3, AAC și OGG, au dimensiuni mai mici, dar sacrifică frecvențe pe care urechea umană abia le poate auzi. Sau elimină sunete atât de apropiate unele de altele încât un ascultător neexperimentat nu va observa lipsa lor.

Bitrate, cantitatea de date convertite în audio, este un factor crucial în acest caz. Bitrate-ul CD-urilor audio este de 1.411 kbps (kilobiți pe secundă). MP3-urile au un bitrate între 96 și 320 kbps.

Poate auzi urechea umană diferența dintre un fișier audio comprimat și unul necomprimat?

Absolut, cu echipamentul și pregătirea corespunzătoare.

Ar trebui să vă faceți griji în legătură cu aceasta?

Nu, cu excepția cazului în care lucrați în industria muzicală sau sunteți un audiofil.

Sunt implicat în industria muzicală de peste un deceniu și, sincer, nu pot auzi diferența dintre un fișier audio MP3 la 320 kbps și un fișier WAV standard. Nu am cea mai antrenată ureche din lume, dar nici nu sunt un ascultător ocazional. Pot spune cu certitudine că unele genuri muzicale cu sunete mai bogate, cum ar fi muzica clasică sau jazzul, sunt mai afectate de compresie decât alte stiluri, cum ar fimuzică pop sau rock.

Dacă sunteți un audiofil, probabil că aveți echipamentul audio adecvat care asigură o reproducere autentică și transparentă a sunetelor. Cu căștile sau sistemul de sunet potrivit, veți putea auzi diferența dintre formate.

Cum sună această diferență de calitate? Cu cât volumul este mai mare, cu atât diferențele sunt mai evidente. Sunetul general este mai puțin definit, iar instrumentele clasice tind să se amestece între ele. În general, piesele își pierd din profunzime și bogăție.

Cele mai comune formate de fișiere audio

• Fișiere WAV:

  Formatul de fișier WAV este formatul standard al CD-urilor. Fișierele WAV sunt supuse unei procesări minime față de înregistrarea originală și conțin toate informațiile transformate din analogic în digital atunci când a fost înregistrat sunetul original. Fișierul este imens, dar are o calitate mai bună a sunetului.Dacă sunteți muzician, fișierele WAV sunt pâinea și untul dumneavoastră.

• Fișiere MP3:

  Fișierele MP3 sunt un format audio comprimat care reduce la minimum dimensiunea fișierului, sacrificând calitatea sunetului. Calitatea sunetului variază, dar nu este nici pe departe la fel de înaltă ca cea a fișierelor WAV.Este formatul perfect pentru a păstra muzica pe dispozitivul portabil fără a rămâne fără spațiu de stocare.

Alte formate de fișiere audio

• Fișiere FLAC:

  FLAC este un format audio open-source fără pierderi, care ocupă aproximativ jumătate din spațiul ocupat de WAV. Deoarece permite stocarea metadatelor, este un format excelent de utilizat atunci când descărcați muzică de înaltă calitate. Din păcate, Apple nu îl acceptă.

• Fișiere ALAC:

  ALAC este un format audio fără pierderi, identic cu FLAC din punct de vedere al calității sunetului, dar compatibil cu produsele Apple.

• Fișiere AAC:

  Alternativa Apple la MP3, dar sună mai bine decât MP3 datorită unui algoritm de compresie mai optimizat.

• Fișiere OGG:

  Ogg Vorbis este o alternativă open-source la MP3 și AAC, folosită în prezent de Spotify.

• Fișiere AIFF:

  Alternativa necomprimată și fără pierderi a Apple la fișierele WAV, oferă aceeași calitate și precizie a sunetului.

WAV vs MP3: evoluția industriei muzicale

Dacă dispunem de tehnologia necesară pentru a oferi un sunet de înaltă calitate pe CD-uri și sub formă de descărcări digitale, atunci la ce bun un sunet de calitate scăzută? Mulți ascultători s-ar putea să nu fie nici măcar conștienți de diferența de calitate dintre aceste formate. Și totuși, fiecare dintre ele a jucat un rol fundamental în evoluția industriei muzicale din ultimele decenii. În special, ascensiunea la faimă a MP3 și WAVformate definește istoria muzicii înregistrate.

Aceste două tipuri de fișiere stochează date audio pentru PC-uri și dispozitive portabile, permițând tuturor să aibă acces la muzică fără a o achiziționa într-un format fizic (bandă, CD sau vinil). Formatul WAV a fost formatul de înaltă calitate prin excelență. Cu toate acestea, fișierele MP3 au fost cele care au luat cu asalt industria muzicală.

Există un moment precis în care fișierele audio de calitate inferioară au devenit cele mai populare în rândul tinerilor ascultători de muzică: odată cu apariția software-ului de muzică peer-to-peer la sfârșitul anilor '90 și începutul anilor 2000.

Serviciile de partajare a fișierelor de tip peer-to-peer permit distribuirea și descărcarea a tot felul de muzică digitală disponibilă într-o rețea P2P. Fiecare persoană din cadrul rețelei poate descărca și furniza anumite conținuturi altora. Versiunile ulterioare ale rețelelor P2P sunt complet descentralizate și nu au un server central.

Muzica a fost primul conținut care a fost partajat pe scară largă în aceste rețele, pur și simplu din cauza popularității sale în rândul tinerilor și a formatului mai ușor în comparație cu filmele. De exemplu, fișierele MP3 au fost de departe cel mai răspândit format, deoarece reduceau utilizarea lățimii de bandă, oferind în același timp muzică de bună calitate.

Pe atunci, cei mai mulți oameni nu erau interesați în mod deosebit de calitatea formatului, atâta timp cât își puteau obține muzica fără să cheltuiască un ban. De atunci, lucrurile s-au schimbat, platformele de streaming mândrindu-se cu oferirea de formate de streaming care oferă o calitate standard de CD, pentru cea mai bună performanță de streaming și o experiență sonoră optimă.

Ușor, ușor de partajat și cu o calitate audio suficient de bună: oamenii descărcau și partajau fișiere MP3 non-stop în rețelele P2P; Napster, primul serviciu de partajare de fișiere peer-to-peer care a atins faima la nivel mondial, a avut 80 de milioane de utilizatori activi în perioada de vârf.

Faima lui Napster a fost de scurtă durată: activ între iunie 1999 și iulie 2001, serviciul a fost închis după ce a pierdut un proces împotriva unora dintre marile case de discuri de la acea vreme. După Napster, zeci de alte servicii P2P au condus mișcarea de partajare a fișierelor, multe dintre ele fiind active și astăzi.

Calitatea fișierelor MP3 disponibile în cadrul serviciilor de partajare de fișiere era, destul de des, sub așteptări. Mai ales dacă căutai ceva rar (melodii vechi, înregistrări inedite, artiști puțin cunoscuți și așa mai departe), existau mari șanse să te trezești cu un fișier corupt sau cu unul de o calitate atât de scăzută încât făcea ca muzica să fie neplăcută.

În afară de sursa înregistrărilor originale, un alt factor care a scăzut calitatea muzicii descărcate de pe serviciile P2P a fost pierderea calității pe măsură ce albumul era partajat cu tot mai mulți utilizatori. Cu cât mai multe persoane descărcau și partajau un album, cu atât mai multe șanse ca fișierul să piardă date esențiale în acest proces.

În urmă cu 20 de ani, internetul nu era nici pe departe atât de accesibil ca în prezent și, prin urmare, costurile pentru lățimea de bandă erau extrem de ridicate. Ca urmare, utilizatorii P2P au optat pentru formate de dimensiuni mai mici, chiar dacă uneori acest lucru ar fi compromis calitatea fișierului. De exemplu, fișierele WAV utilizează aproximativ 10 MB pe minut, în timp ce un fișier MP3 necesită 1 MB pentru aceeași lungime audio. De aici și popularitatea fișierelor MP3a crescut foarte mult în câteva luni, în special în rândul tinerilor ascultători de muzică.

Se poate spune chiar că posibilitatea de a "scădea" calitatea audio a unei piese a fost primul pas spre industria muzicală așa cum o cunoaștem astăzi, guvernată de platformele de streaming muzical și de descărcările digitale. Sunetul de calitate scăzută a detașat sunetul de formatele fizice în care a fost reținut timp de peste un secol și a permis ascultătorilor să descopere și să împărtășească muzică nouă cu o viteză revoluționară în comparație cutimpuri mai vechi.

Rețelele P2P au făcut ca muzica să fie disponibilă oricui, oriunde. Înainte de această revoluție, găsirea de înregistrări rare sau descoperirea de artiști necunoscuți era extrem de dificilă; această abundență infinită a eliminat blocajul cauzat de marile case de discuri, oferind ascultătorilor posibilitatea de a descoperi mai multă muzică și pe gratis.

Evident, acest lucru nu a fost pe placul principalilor jucători din industria muzicală de la acea vreme. Casele de discuri au intentat procese și s-au luptat pentru a închide site-urile web. Cu toate acestea, Cutia Pandorei era deschisă și nu mai exista cale de întoarcere. Aceasta a fost cea mai importantă schimbare în industria muzicală de la inventarea discurilor de vinil în anii 1930.

Creșterea lățimii de bandă a internetului și a puterii computerelor personale a oferit oamenilor posibilitatea de a partaja tot mai multe fișiere media online. La mijlocul anilor 2000, sute de milioane de oameni au fost implicați în partajarea de fișiere. La acea vreme, majoritatea americanilor credeau că este acceptabil să descarce și să partajeze conținut online. De fapt, creșterea masivă a lățimii de bandă a internetului între anii 2000 și2010 a fost cauzată în primul rând de creșterea numărului de utilizatori ai serviciilor P2P.

Fiind un format necomprimat, fișierele WAV încă sună mai bine decât fișierele MP3. Cu toate acestea, scopul fișierelor MP3 a fost acela de a face muzica, în special muzica rară, accesibilă la scară largă pentru un public mondial.

Ultimul capitol al acestei povești (cel puțin până acum) este ascensiunea serviciilor de streaming muzical. Așa cum site-urile peer-2-peer au schimbat dramatic peisajul industriei muzicale în urmă cu douăzeci de ani, la fel au făcut și furnizorii de streaming audio care au devenit celebri la sfârșitul anilor 2000.

Procesul de eliberare a muzicii de constrângerile sale fizice și de a o face accesibilă oricui a dus la o audiență din ce în ce mai mare, interesată de o calitate audio mai bună și de o accesibilitate mai ușoară la muzică. Streamerii audio oferă biblioteci muzicale uriașe, accesibile prin intermediul mai multor dispozitive printr-un program de abonament.

Încă o dată, calitatea audio a muzicii pe care o puteți difuza pe aceste platforme este afectată de formatul de fișier audio pe care îl folosesc. Unii jucători importanți, precum Tidal și Amazon Music, oferă diferite opțiuni de streaming audio de înaltă rezoluție. Qobuz, o platformă muzicală specializată în muzică clasică, dar care își extinde constant catalogul, oferă audio de înaltă rezoluție și calitate standard de CD. Spotify nuoferă streaming de muzică de înaltă rezoluție și, în prezent, oferă format audio AAC la o viteză de până la 320 kbps.

Ce formate sună cel mai bine?

Fișierele WAV reproduc sunetul în formatul său original, ceea ce asigură cea mai bună calitate și fidelitate a sunetului. Cu toate acestea, totul depinde de ceea ce ascultați și de modul în care ascultați.

Dacă ascultați cel mai recent hit K-pop la căștile dvs. ieftine în tren, formatul audio nu va face nicio diferență.

Pe de altă parte, să spunem că pasiunea dvs. este muzica clasică. doriți să încercați experiența sonoră imersivă unică pe care o oferă acest gen. În acest caz, fișierele WAV necomprimate combinate cu sistemele de sunet hi-fi potrivite vă vor duce într-o călătorie sonoră pe care niciun alt format nu o poate oferi.

Care este formatul potrivit pentru proiectul dumneavoastră?

Muzicienii și audiofilii ar trebui să opteze întotdeauna pentru formate care suferă cel mai puțin procesare posibilă atunci când sunt convertite din analog în digital, și anume fișierele audio WAV și AIFF. Dacă intrați într-un studio de înregistrare cu fișiere MP3 pe care doriți să le includeți în următorul album, tehnicienii vor râde de dumneavoastră.

Atunci când înregistrează un album, muzicienii au nevoie de cea mai bună calitate audio, deoarece melodiile lor sunt înregistrate, mixate și masterizate de diferiți profesioniști. Toți aceștia vor trebui să aibă acces la întregul spectru de frecvențe pentru a oferi un rezultat final care să sune profesionist pe toate dispozitivele.

Chiar dacă sunteți un muzician amator, doriți să folosiți formate audio necomprimate ca sursă originală. Puteți converti WAV într-un format de fișier MP3, dar nu și invers.

Dacă partajați online muzică de înaltă calitate, ar trebui să optați pentru un format fără pierderi, cum ar fi FLAC, care oferă o dimensiune mai mică a fișierului fără pierderi de calitate audibilă.

Dacă intenționați să vă distribuiți muzica și să o faceți accesibilă și partajabilă de către oricine, atunci un format cu pierderi precum MP3 este cel mai potrivit. Aceste fișiere sunt ușor de partajat și încărcat online, fiind ideale pentru promovarea de marketing.

Concluzie

Sper că acest articol v-a ajutat să înțelegeți mai bine cum să folosiți diferite formate audio. Fiecare dintre aceste formate are calități care îl fac util pentru producători și audiofili. Ceea ce contează cel mai mult este să folosiți un format potrivit pentru fiecare situație.

Când vine vorba de WAV vs. MP3, nu vreți să trimiteți un fișier MP3 al ultimei dvs. melodii la un studio de masterizare. În același mod, nu vreți să partajați un fișier WAV mare, necomprimat, într-un grup WhatsApp. Înțelegerea diferențelor dintre formatele audio este primul pas către o strategie de marketing eficientă și o experiență de ascultare optimă.